Ediţia a XXIII-a, 5-12 octombrie 2014

Prima zi

Teatrul Masca, Spectal de statui vivante în Piaţa Civică, „Sub semnul Îngerului”, regia: Mihai Mălai Mare

„Teatrul stradal (...) este parte componentă a fenomenului apărut relativ recent, «artele străzii», iar în interiorul său, statuia vivantă este momentul de vârf, punctul culminant, apanajul marilor actori, un echivalent al one man show-ului din teatrul aşa-zist tradiţional” (Mihai Mălaimare, regizor)

„Este emoţionant să fii înger. Simt că oamenii mă iubesc, iar eu trebuie să le arăt puritate, bucurie clemenţă, să le ofer emoţiile pe care le-am strâns. Toate vin de la sine. (...). Noi, oamenii, ar trebui să să ne bucurăm de fiecare clipă şi imagine, s-o memorăm acolo, într-un colţişor, şi mai ales să nu uităm că îngerii sunt alături de noi şi ne protejează de fiecare dată. Salut Vasluiul, oraşul acesta frumos care mi-a umplut sufletul de lumină” (Marina Maria Pleşa, actriţă).

Teatrul „Mihai Eminescu” din Chişinău, „Hronicul Găinarilor”, după Aureliu Busuioc, regia. Petru Hadârcă

            De peste Prut, cu dragoste şi umor

„La început a fost romanul... Scriitorul Aureliu Busuioc, longeviv şi la propriu şi la figurat, şi-a conservat potenţialul creativ până la o vârstă memorabilă şi, asemenea lui Goethe, spre apusul existenţei trecătoare, ne-a dăruit o operă de excepţie, romanul Hronicul Găinarilor. Titlul este derutant, arhaicul «hronic» se îngemănează cu «găina», un termen argotic, cu o adresă precisă, căpătată într-o perioadă mai nouă, asupra unei categorii de infractori care nici măcar în lumea lor de extremă marginalizare nu se bucură de ceva minimă consideraţie. (...), Totodată, avem de-a face cu un dublu înţeles, satul Găinari, nume simbolic pentru o localitate fondată în 1812, anul unui mare jaf teribil, şi «găinarii» care au proliferat sub umbrela pătată uneori de sânge a acestuia. Fiindcă, aşa cum va spune mai târziu mareşalul polonez Śmigły, făcând o tragică paralelă între nemţi şi ruşi, dacă cei dintâi ne vor lua trupurile, ceilalţi ne vor lua sufletele. Tocmai acest mare pericol poate fi citit printre rânduri, deoarece pervertiţii, prin natura lor, îi pot perverti şi pe ceilalţi. Dar alături de cruntul an 1812, când a început stăpânirea rusească, celălalt pilon al construcţiei romanului este mult mai cruntul an 1940, când ocupaţia rusească s-a prezentat î haină sovietică. Ţarul Alexandru, care mai intra totuşi în câte o biserică, este înlocuit în 1940 de crudul ateu Stalin. Putem presupune, cerând o permisiune profund simbolică autorului, o paralelă care ni se pare posibilă şi reprezentativă, între cei de mai sus şi două personaje înrudite din Hronicul Găinarilor. Pantelei Avădanei şi urmalul său Pătru Avădanei, cu numele rusificat Piotr Panteleevici Avdanov. Cel dintâi este un hoţ ca toţi hoţii, departe însă de culmile la care va ajunge urmaşul său îndepărtat, din toate punctele de vedere. De la delicate obişuite se ajunge la crimele de ordin politic…”.

            „Reprezentaţia de la Vaslui s-a impus valoric din momentul ridicării cortinei. Decolrul realizat de Andrei Suruceanu a cumulta o serie de simboluri sugerând parcă fragilitatea aparentă a unei construcţii care rezistă totuşi, implicând însă, în permanenţă, suişuri şi coborâşuri, căpătând rol de tribună politică, de autoritarism prin poziţionarea personajelor.

Evoluţia personajelor ilustrează îmbinarea armonică a unor elemente repreznetative pentru teatru în aproape toate fazele evoluţiei sale. Mai întâi, cele trei personaje care, costumate în stilul tradiţional al teatrului medieval din Europa occidentală, au rolul acelei «choros» din tragediile antice greceşti. La fel ca aceasta, comentează cele întâmplate şi face previziuni asupra unui viitor încărcat de evenimente tot mai dramatice. Dar, aici, manifestându-se din start originalitatea concepţiei regizorale, pe fondul aparenţei evocând Antichitatea şi Evul Mediu, intervenţiile «choros»-ului sunt deosebit de moderne, mergând de la precizarea contextului unir evenimente istorice până la aluzii directe privind contemporaneitatea. Remarcabilă este şi varietat lingvistică, de la expresii arhaice la cele moderne. (...)

Alături de «choros», începuturile teatrului, rădăcinile sale, sunt redate prin frecvenţa poziţionării personajelor în adevărate procesiuni care se instituie ad-hoc, simbolizând stări colective de bucurie sau, în contrapondere, cazuri de bocitoare. (...)

            Scenele în care treptat comunitatea este supusă compromisului, apoi persecuţiei, ne duc cu gândul la Rinocerii lui Eugen Ionescu. De altfel, elemente ale teatrului absurdului întâlnim pretutindeni, în primul rând în comportamentul derutant al personajelor, în modul în care soluţionează situaţiile limită în care se găsesc. (...)

            Cred că, în ansamblul său, spectacolul Hronicul Găinarilor nu se încadrează într-o categorie prestabilită de genul comedie, dramă etc. Eterogenitatea elementelor, armonizate deplin, coexistenţa umorului spumos cu exerciţiile criminale, dansul, muzica tradiţională şi modernă, toate be conduc spre definirea unui teatru total realizat cu mijloace artisitice superioare, atşat valorilor perene dat, totodată, ancorat în realitate, militând pentru idealuri naţionale stânjenite. (Dan Ravaru)

Ziua a doua

Teatrul Naţional „I.L. Caragiale”, „Dineu cu proşti”, de Francis Veber, regia: Ion Caramitru

Când actorii surclasează piesa

Spectacolul „Dineu cu proşti” a demonstrat din nou, dacă mai era nevoie, deosebirea profundă dintre creaţiile literare care tronează între coperţile închise acolo în aşteptarea unui cititor mai mult sau mai puţin avizat şi cele care prind viaţă pe scenă.

Atunci când plutim pe valurile lecturii, imaginaţia devine activă, uneori o iar chiar razna şi, în coorodnatele subiectivităţii noastre, acordăm personajelor calităţi sau defecte, peste ceea ce a intenţionat scriitorul. În teatru însă, rolul acesta şi-l asumă sub imperiul unei priorităţi necesare, actorii. Şi, când pe aceştia îîi cheamă Ion Caramitru sau Horaţiu Mălăele, personajele pot deveni copleşitoare prin prezenţa scenică a unor intrepreţi care depăşesc intenţiile autorului, rescriu poetic piesa. (...)

Între multiplele tentaţii ale lumii, în care goana după amuzament şi senzaţii noi, indiferent de natura acestora, nu mai cunoaşte limite, un grup de prieteni născocesc o modalitate originală de a-şi petrece deconenctant timpul. Odată pe săptămână se reunesc la un dineu la care invită o persoană verificată anterior în sensul cacarcterizării sale drept cumulând o prostie fără margini. Respectivii participanţi se distrează copios, fără a le trece prin minte că «prostul» este şi el o fiinţă umană cu calităţi şi defecte ca oricine, că are bucuriile şi durerile sale. (...)

Totul s-a derulat sub imperiul ilarităţii, mereu complicată şi potenţată de noi şi noi motivaţii umoristice, care au fost prea multe ca să le pot aminti aici (...). Totul până la finalul aşteptat şi derutant în acelaşi timp. O comedie care nu se încheie într-o apoteoză a râsului ci într-o notă de apăsătoare tristeţe, care se insinuează discret în conştiinţa celor sensibilizaţi. (...)

Horaţiu Mălăele a fost întru totul un mare comic al scenei. Replicile sale au fost rostite în aşa fel încât şi cea mai simplă, cea mai neutră dintre ele, reuşea să stârnească irealitatea generală. Le fel prezenţa sa fizică, paşii făcuţi cu măsură, avântărilesau stopările, gestica deplin controlată contribuind şi ea la sublinierea efectelor umoristice. Dar mai întâi de toate a fost mimica. Seriozitatea expresiei, păstrarea sa constantă indiferent de natura replicilor rostite, însufleţirea accentuată dar foarte rar o putem defini drept magistrală.

Ion Caramitru poate fi definit drept actor de cea mai uimitoare complexitate, un introvertit, în esenţă, care reuşeşte în mod extraordinar să se exteriorizeze, să transmită publicului mesaje dintre cele mai profunde, să aibă trăiri comune cu acesta. De regulă, creator al unor personaje supuse unor întâmplări dramatice sau chiar tragice, reuşeşte să se transpună extrem de firesc şi într-unul comic. Dar, în final, tot în modul cel mai firesc, revine la modul său definitoriu pentru arta interpretării, acea interiorizare dramatică. (...)

Râsete şi zeci de aplauze la scenă deschisă pe tot parcursul derulării comediei, dar, la sfârşit, un adevărat moment de reculegere, dovadă indubitabilă că mesajul real al autorului a fost înţeles în totalitate. (Dan Ravaru)

Ziua a treia

Teatrul Odeon”, „Linişte! Sărut. Acţiune!”, adaptarea şi regia: Peter Kerek

Între ficţiune şi realitate

„Spectacolul «Linişte! Sărut. Acţiune!» evadează din lumea clarificărilor rigide, este greu să-l îngrădeşti într-o categorie sau alta. Este, pur şi simplu, un spectacol în care, pe baza unui pretext, are loc un ciclu de scenete artistice, dominate de simţul manifest al umorului. (...)

„... o echipă de filmare îşi propune să să realizeze un film de excepţie «Calea Silviei», subiectul fiind inspirat de opera unui regizor italian. Totul pare pus la punct iniţial, dar pe parcurs intervin diferite probleme. Membrii echipei, regizor şi tehnicieni, par a fi cu totul departe de ceea ce se cheamă un colectiv închegat, fiecare dintre membrii acestuia are o personalitate accentuată, adesea în contradicţie cu ale celorlalţi (...).

„...un alt lucru ni se pare deosebit de interesant. Dacă, aşa cum am văzut, spectacolul este populat de personaje care se doresc antagonice, în realitate asistăm la exemplu edificator de colaborare scenică. Actorii sunt tineri, la propriu şi la figurat, toate scenele sunt mişcate, pline de însufleţire şi dinamism. Totodată, ni se crează impresia că suntem introduşi într-un laborator intim al elaborării actului artistic”. (Dan Ravaru).

Ziua a patra

Teatrul Mic, Pensiune completă”, de Pierre Chesnot, regia: Gelu Colceag

Teatrul MIC s-a dovedit din nou MARE

„De la început, spectatorii au fost pur şi simplu şocaţi. Pe scenă au evoluat în mod admirabil Cristian Iacob (Jean Francois Mancey) şi Ana Bart (Megali Martigue), practic un cuplu la propriu şi la figurat. Ciudatele lor raporturi, amanţi, având fiecare o familie, aparent consolidată, dar fiind totodată puternic ataşaţi reciproc de peste zece ani, a impus şi coordonatele de ordin artistic. Fiecare dintre parteneri îşi realizează rolul în modul cel mai firesc, demonstrând o naturaleţe transmisă plenar publicului (...).

Umorul plutea covârşitor asupra spectatorilor şi, precum marea este mai liniştită tocmai înaintea furtunii, la fel au fost dânşii înainte izbucnirii de râsete şi prelungi aplauze (...).

Un şir de situaţii imposibile, în care mereu soţii şi soţiile sunt la un pas de a descoperi infidelităţile conjugale, dar niciodată nu se întâmplă aceasta. Piesa este de fapt o farsă alcătuită din multe alte farse. Un ansamblu de tradiţional şi modernitate în teatru, perfect închegat, fără vreo fisură. Dar, mai presus de orice, actori talentaţi şi actriţe frumoase şi talentate” ( Dan Ravaru).

Ziua a cincea,

Teatrul de Comedie, Bani din cer”, de Ray Cooney, regia:

Jocul hazardului

„Dacă ajungem la acel moment de toatală sinceritate, numit de regulă «privitul în oglindă», vom descoperi în forul nostru interior o mulţime de noutăţi despre noi înşine. Purtăm în carapacea sufletului, bine ascuns, un set de vise personalizate în funcţie, desigur, de profilul nostru intelectual, moral, psihologic, în general. Poate vom ajunge miniştri sau vom scrie o carte care va face înconjurul globului pământesc (...). Dar cei mai mulţi dintre noi visează la bani, la o îmbogăţire subită de genul unui câştig fabulos la Loto (chiar dacă nu joacă) sau o moştenire extraordinară (chiar dacă nu au nici o rudă bogată). Le fel se pare că a visat şi măruntul funcţionar Henry Perkins, care, fără să ştie, făcea parte din tagma universală a celor robiţi în birouri şi intraţi în literatura universală prin penele măiestre ale lui Segal şi Cehov, pe care i-am mai amintit în legătură cu alte personaje din stagiunea actelor Festivalului Umorului (...).

Urmând o manieră artistică, având rădăcini în Antichitate şi o adevărată înflorire în dramaturgia franceză, scriitorul engley reuşeşte să creeze situaţii neaşteptate în care sunt puse în permanenţă personaje şi soluţii, la fel de surprinzătoare pentru a ieşi din ele. Umorul este însă creat sub ochii noştri de jocul inteligent al actorilor, indiferent dacă îndeplinesc roluri principale sau secundare. Arta a fost, în mod cert, dorinţa regizorului Horaţiu Mălăele. Intenţiile sale regizorale cuprind într-o gamă mai alrgă de interes, vizând după propria-i mărturisire, Morala şi Spiritul” (Dan Ravaru).

Ziua a şasea

Compania de teatru „Passe-Partout Dan Puric”, „Rencontres”, scenariul şi regia: Dragoş Huluba şi Vioelta Huluba

Stand-up comedy, cu Radu Gheorghe şi Răzvan Vasilescu

Ziua a şaptea

Teatrul Bulandra, „Artă”, de Yasmina Reza, regia: Cristi Juncu

A fost o comedie?

„În seara de sâmbătă, săptămâna teatrelor ne-a oferit un spectacol susţinut de trei actori de la Teatrul Bulandra din Bucureşti, Vlad Zamfirescu, Şerban Pavlu, Gheorghe Ifrim (...).

O pânză albă, pe care ar exista, sau nu, câteva dungi cu un alb mai nuanţat, spre gri, aluzie probabil la «griurile luminoase» pe care le întâlnim la numeroşi pictori, stârneşte aprinse discuţii pro şi contra definirii respectivului obiect ca operă de artă sau nu. Prezenţa acesteia pe scenă s-a asociat pentru mine cu o tentativă de umor pe care am realizat-o chiar în anul în care s-a născut Yasmina Reza [1959], nici ea, nici eu, nu putem fi învinuiţi de plagiat. Deci, într-o revistă am prezentat un spaţiu perfect alb şi înrămat, cu legenda «Vaca şi căpiţa de fân». Explicaţia era simplă şi clară: vaca a mâncat căpiţa de fân şi a plecat. Cam aşa s-ar explica şi tabloul din piesă” (Dan Ravaru).

Ziua a opta

Teatrul „Victor Ion Popa” din Bârlad, „Doctor fără voie”, de Molière, regia: Dorin Mihăilescu

Caută ce te interesează

Cele mai importante evenimente

  • Bienala Umorului ,,Constantin Tănase” Ediția a XXIV-a, 2 – 9 octombrie 2016 +

    1. Gala teatrelor de comedie Organizată de Centrul Culturii Tradiționale, gala teatrelor de comedie s-a desfășurat la Casa de Cultură Read More
  • Ouă încondeiate. Icoane - ediția a XIV-a +

    De Florii, în perioada 8-9 aprilie 2017, în Centrul Civic din Vaslui s-a desfășurat cea de-a XIV-a ediție a târgului Read More
  • In Memoriam Dan Ravaru (1941 – 2020) +

    Simpozion: Permanențe etnologice (transmis online) cu participarea contribuitorilor Arhivei de Folclor „Vasile Adăscăliței” 2 aprilie 2021, Orele 10.30 – 13.00 Muzeul
  • Oua incondeiate 2016 +

    Save Read More
  • Ouă încondeiate. Icoane - Ediţia a XI-a, 2014 +

    Desfăşurat în perioada 12-13 aprilie, 2014, de Florii, târgul de ouă încondeiate și icoane s-a desfășurat în foaierul Casei de Read More
  • Târg de ouă încondeiate. Icoane-Ediția XIII-a, 23-24 aprilie, 2016 +

    În zilele de 23 și 24 aprilie, 2016, de Sfântul Gheorghe și de Florii, în Centrul Civic din Vaslui s-a Read More
  • Lansarea albumului "Măi soldate roșior", 31 martie 2018 +

  • Ziua Națională a Portului Tradițional, Flashmob, 13 mai 2018, Vaslui. +

  • PORTRETUL UNUI MAREȘAL. Constantin Prezan (1861-1943) +

  • Fanfara de la Valea Mare, Ivănesti +

  • Muguri de tezaur Zăpodeni 2016 +

  • Festivalul Hora muzicuțelor Vaslui, 2016 +

  • Târg de primavară, 2019 - Spectacole pentru copii +

  • Targ de primavara, 2019 Spectacol folcloric +

  • OUĂ ÎNCONDEIATE. ICOANE. EDIȚIA XVI-A +

    În acest an, festivalul de meșteșuguri populare închinate obiceiurilor pascale, „Ouă încondeiate. Icoane”, ajuns la ediția a XVI-a, s-a desfășurat
  • 1
  • 2
  • 3

Populare

  • Vălăretul. De la ceremonial la festival
  • SATUL VASLUIAN – TRADIȚIE ȘI ACTUALITATE. ATELIER DE FOTOGRAFIE. CONCURS 8: 16-17 DECEMBRIE 2017
  • APLICAŢII ETNOGRAFICE: Pădureni, 26-28 iunie 2014
  • Concurs de Fotografie ,,Ipostaze etnografice - Datini și obiceiuri de iarnă”
  • SATUL VASLUIAN - TRADIȚIE ȘI ACTUALITATE ATELIER DE FOTOGRAFIE. CONCURS 1: 3-5 FEBRUARIE 2017
  • SATUL VASLUIAN - TRADIȚIE ȘI ACTUALITATE. ATELIER DE FOTOGRAFIE. CONCURS 2: 10-12 MARTIE 2017
  • SATUL VASLUIAN - TRADIȚIE ȘI ACTUALITATE. ATELIER DE FOTOGRAFIE. CONCURS 3: 5-7 MAI 2017
  • Satul vasluian – tradiție și actualitate Expoziție de fotografie
  • SATUL VASLUIAN – TRADIȚIE ȘI ACTUALITATE. ATELIER DE FOTOGRAFIE. CONCURS 4: 9-11 IUNIE 2017
  • SATUL VASLUIAN – TRADIȚIE ȘI ACTUALITATE. ATELIER DE FOTOGRAFIE. CONCURS 5: 6-8 IULIE 2017
  • SATUL VASLUIAN – TRADIȚIE ȘI ACTUALITATE. ATELIER DE FOTOGRAFIE. CONCURS 6: 21-24 SEPTEMBRIE 2017
  • SATUL VASLUIAN – TRADIȚIE ȘI ACTUALITATE. ATELIER DE FOTOGRAFIE. CONCURS 7: 27-29 OCTOMBRIE 2017

Tema principală a ultimului atelier de fotografie din cadrul proiectului Satul vasluian Tradiție și actualitate”, desfășurat în perioada 16-17 decembrie 2017, a fost dedicată datinilor specifice Crăciunului și Anului Nou. Grupul de fotografi a mers în comuna Cozmești, în satele Bălești (reședința comunei), Cozmești și Fâstâci, cu sprijinul primarului Hristache Sima. Mănăstirea Fâstâci, construită de Mihai vodă Racoviță la 1721, recent restaurată, reprezintă un important monument istoric al județului Vaslui, alături de care se află bisericile de lemn din Bălești și Cozmești. Meșteșugul fierăritului se mai păstrează la Fâstâci, locul unde activează și o fanfară de veche tradiție lăutărească, urmașii robilor mănăstirești.

Read More

Atelier de măşti pentru Anul Nou, costume tradiţionale şi dansuri populare

Păstrarea şi transmiterea tradiţiilor populare a reprezentat tema Aplicaţiilor etnografice: atelier de măşti de Anul Nou, costume tradiţionale şi dansuri populare, desfăşurat în cadrul unuia dintre programele Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Vaslui: Coordonarea şi monitorizarea activităţilor căminelor culturale, caselor de cultură şi centrelor culturale.Atelierul s-a desfăşurat în perioada 26-28 iunie 2014, la Centrul Cultural din Pădureni, cu sprijinul Primăriei Comunei Pădureni şi a edilului acesteia, Temistocle Diaconu; responsabil cultural: Andreea Gheorghiu.               

Read More

În perioada 1-23 decembrie 2016, la Vaslui s-a desfășurat Concursul de Fotografie ,,Ipostaze Etnografice – Datini și obiceiuri de iarnă”, ediția I, cu prilejul celei de-a XXXV-a ediții a festivalului ,,Datini și obiceiuri de iarnă”, cu următoarele etape: 1-16 decembrie – înscrierea lucrărilor; 18 decembrie – realizarea fotografiilor în cadrul festivalului; 19-21 decembrie – primirea lucrărilor; 22 decembrie – jurizarea lucrărilor; 23 decembrie – premierea lucrărilor, cu participarea prof. univ. dr. Matei Bejenaru.

Read More

În perioada 3-5 februarie, 2017, s-a desfășurat primul atelier de fotografie din cadrul proiectului Satul vasluian – Tradiție și actualitate”, inițiat de Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Vaslui, sub coordonarea lui Sorin Onișor, cu participarea a 35 de fotografi. Prima zi a fost dedicată aplicațiilor teoretice: compoziție - încadrare - folosirea luminii. În următoarele două zile, sâmbătă și duminică, grupul de fotografi s-a deplasat pe itinerariul: – Tanacu (sat) – Muntenii de Sus (sat și biserica de lemn) – Satu Nou Solești (muzeul etnografic, șezătoare) – Solești (fierărie) – Știoborăni (sat și biserica de lemn) – Miclești (sat) – Mănăstirea Movila lui Burcel. Fiecare participant și-a selectat până în 20 de fotografii pe care le-a postat pe facebook, atât în grupul Pe coclauri vasluiene, cât și în Centrul Culturii Tradiționale Vaslui, însumând peste 520 de imagini.

Read More

 

În perioada 10-12 martie, 2017, s-a desfășurat cel de-al doilea atelier de fotografie din cadrul proiectului Satul vasluian – Tradiție și actualitate”, inițiat de Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Vaslui, sub coordonarea lui Sorin Onișor, cu participarea a 40 de fotografi.

Read More

În perioada 5-7 mai, 2017, s-a desfășurat al treilea atelier de fotografie din cadrul proiectului Satul vasluian – Tradiție și actualitate”, inițiat de Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Vaslui, sub coordonarea lui Sorin Onișor, cu participarea a 37 de fotografi.

Read More

Proiectul ,,Satul vasluian - tradiție și actualitate, inițiat de Centrul Județean pentru Conservarea Culturii Tradiționale Vaslui, cu sprijinul Consiliului Județean Vaslui, a continuat cu cea de-a treia expoziție de fotografie, în perioada 12 iulie - 2 septembrie, 2018, la Palatul Culturii din Iași, în sălile Muzeului Etnografic al Moldovei. Vernisajele expozițiilor precedente, din 15 ianuarie și 31 martie, 2018, au avut loc la Vaslui, cu fotografii din atelierele primei jumătăți a anului 2017. Expoziția de la Iași reprezintă a sinteză a tuturor atelierelor, din 2017 și 2018.

Realizate de fotografi vasluieni în cadrul atelierelor coordonate de Sorin Onișor, în cursul anului 2017, și continuate în acest an, independent, fiind străbătute 40 de comune ale județului, cu satele componente, de către un grup de 35 de fotografi, lucrările surprind, în 68 de instantanee fotografice, oameni și locuri, meșteșuguri și obiceiuri de ieri și de azi, din satele vasluiene.

 

Read More

Al patrulea atelier de fotografie din cadrul proiectului Satul vasluian - Tradiție și actualitate s-a desfășurat perioada 9-11 iunie 2017, cu participarea a 20 de fotografi, în comunele Zăpodeni (cu Telejna, Butucăria și Uncești), unde au fost vizitate case vechi (două case din lemn, din Zăpodeni, se află la muzeele în aer liber de la București și Golești-Argeș), beciuri de piatră, biserica de lemn, conacul Lambrino, meșteri dogari, fierari, cojocari, stână; Vulturești (cu Buhăiești), unde se remarcă muzeul școlii înființat de profesorul universitar Mircea Ciubotaru, și biserica de lemn din Buhăiești; Lipovăț (cu Chițoc și Căpușneni), cu case împodobite cu broderii din lemn, beciuri de piatră, biserica de lemn, meșteri lemnari și fierari, prisacă; Costești (cu Chițcani și Pârvești), cu mănăstirea de lemn de la Pârvești și Podul Doamnei (monument istoric).

Read More

Cel de-al cincilea atelier de fotografie din cadrul proiectului Satul vasluian - Tradiție și actualitate s-a desfășurat în perioada 6-8 iulie 2017, cu participarea a 18 de fotografi, în zona orașului Murgeni, obiectivul principal fiind Valea Prutului, cu satul și lacul Cârja. Dintre obiectivele urmărite: case vechi acoperite cu stuf, vechea biserică construită din paiantă (lemn și lut), printre puținele de acest fel din județul Vaslui, meșteri fierari, dar, mai cu seamă, pescuitul și peisajul specific văii Prutului.

Read More

Tema principală a celui de-al șaselea atelier de fotografie din cadrul proiectului Satul vasluian Tradiție și actualitate”, desfășurat pe teren în perioada 21-24 septembrie 2017, a fost dedicată culesului viilor din podgoria Hușilor, alături de obiectivele obișnuite: meșteri fierari și lemnari, arhitectura țărănească ș.a. Cercetarea etnografică s-a desfășurat în comuna Bunești-Averești, cu sprijinul primarului Vasile Tărăgan, în satele Averești, Roșiori, Bunești și Tăbălăiești, fiind vizată Crama Averești, cu conacul, vechiul beci din secolul al XIX-lea și moara de la 1910, care au aparținut familiei proprietarului Ștefan Negruzzi.

Read More

Atelierul de fotografie din cadrul proiectului “Satul vasluian – tradiție și actualitate”, din perioada 27-29 octombrie 2017, s-a desfășurat în comuna Hoceni (în satele Hoceni, Șișcani, Tomșa, Oțeleni și Barboși), situată în arealul văii Elanului, în fostul ținut Fălciu, în comuna Dumești (în satele Dumești, Dumeștii Vechi și Schinetea), aflată pe cursul superior al râului Bârlad, precum și în satul Țibăneștii Buhlii, cea mai veche localitate din județul Vaslui, atestată documentar la 1399, din comuna Băcești.

Read More